Teme de cercetare abordate în cadrul cercului
1.Struţul – o alternativă în creşterea actuală a păsărilor (Simion Violeta, Ioana Andronie, F. Vanea, C. Bocăneţ), Analele Universităţii Spiru Haret, seria Medicină Veterinară, Anul II, nr.2, 2001, pg 65.
Rezumat
În ultimii ani, progresele din nutriţia şi alimentaţia păsărilor au condus la o puternică industrie avicolă şi s-au concretizat nu numai în îmbunătătirea calităţii furajelor şi creşterea producţiilor la păsări, dar şi în găsirea unor alternative la alimentaţia actuală a omului, prin creşterea unor noi specii de păsări. Printre acestea, se numără şi struţul, ale cărui avantaje îl impun tot mai mult ca o alternativă a produsele provenite de la păsări.
Studiul a urmărit stabilirea şi prezentarea particularităţilor de creştere (terenul, spaţiile de creştere, ţarcurile, alte dotări) ale struţilor, în condiţii de fermă la noi în ţară , precum şi avantajele creşterii acestei specii. Un alt aspect important, l-a constituit stabilirea parametrilor de microclimat pentru creşterea struţilor în următoarele perioade de exploatare: de la eclozionare la 21 de zile, perioada 21 de zile-3 luni, perioada 3-11 luni, perioada de reproducţie şi perioada de incubaţie a ouălor de struţ.
2.Particularităţi de digestie şi alimentaţie ale struţilor crescuţi în fermă (I) (Simion Violeta, Alina Orţan, Mihaela Hodeianu, P. Ştefan), Revista de Zootehnie şi Medicină Veterinară, Nr. 4, 2003, pg.28.
Rezumat
În captivitate, struţul a continuat să prefere alimentaţia sa din sălbăticie, fiind un erbivor. De asemenea, este de preferat să i se menţină o parte din obiceiurile de alimentaţie din mediul natural de origine, astfel încât, să nu îi influenţăm negativ sănătatea şi producţia. Studiul a urmărit stabilirea şi prezentarea particularităţilor de digestie la această specie, factor important în stabilirea ulterioară a tipului de alimentaţie adecvat. Pe baza calculelor matematice a fost stabilit necesarul de substanţe nutritive în asigurarea cerinţelor de energie (pentru întreţinere şi producţia de ouă), a cerinţelor de proteină şi a cerinţelor în alte substanţe nutritive (lipide, substanţe minerale, vitamine).
3.Alimentaţia struţilor crescuţi în fermă (II) (Simion Violeta, Alina Orţan, Mirela Costei), Revista de Zootehnie şi Medicină Veterinară, Nr. 5, 2003, pg.29.
Rezumat
Studiul a urmărit stabilirea particularităţilor de alimentaţie în cele trei sisteme de creştere şi exploatare (extensiv, semiintensiv şi intensiv) ale struţilor, recomandarea unor furaje în alimentaţia acestora, precum şi alimentaţia la următoarele categorii de exploatare: puii de struţ, tineretul şi struţii de reproducţie. Au fost stabilite atât furajele şi cantităţile recomandate cât şi parametrii nutritivi specifici fiecărei categorii.
Un alt aspect abordat a fost cel privitor la particularităţile în alimentaţia struţilor legate de consumul de hrană, adăparea, consumul de pietricele şi folosirea aditivilor furajeri.
4.The diet for cats with struvite urolithiasis (Simion Violeta, Monica Iordănescu, Maria-Antoaneta Voican), Buletinul USAMV-CN, 61/2004 ISSN 1454-2382, Cluj Napoca, pg.282.
Rezumat
Pisica este un animal carnivor, cu un tranzit digestiv foarte rapid şi cu un comportament alimentar caracteristic, greu de schimbat şi deseori dezechilibrat. Urolitiaza este o boală obstructivă a căilor urinare de la bazinet la uretră, caracterizată prin formarea unor compuşi minerali, întâlnită deseori în patologia pisicii.
Studiul a urmărit rolul nutriţiei ca mijloc terapeutic şi preventiv al urolitiazei cu struviţi, la pisică. Au fost individualizate cazurile cu această afecţiune prezentate într-o clinică din Bucureşti, în perioada octombrie 2003 – iulie 2004, s-a realizat un model de dietă şi s-a urmărit după administrarea acesteia în alimentaţia pisicilor bolnave, efectul în evoluţia bolii.
Dieta a avut ca ţinte finale: reducerea valorii proteice a raţiei şi asigurarea valorii energetice din surse neproteice, reducerea cantităţilor de Ca, P şi Mg din raţie, creşterea cantităţii de sodiu şi metionină în raţie, acidifierea urinei. De asemenea, raţia a fost administrată în 5-6 tainuri/zi.
Dieta propusă a asigurat parametrii energetic, proteic şi mineral pentru această specie şi categorie şi a cuprins: carne de pui/vită în amestec cu organe şi subproduse de abator (ficat, pulmoni, inimă de vită), hrişcă măcinată în amestec cu orez şi gălbenuş de ou. Raţia bazată pe acestă dietă corelată cu: administrarea hranei fragmentat, tratamentul chirurgical/medicamentos (în funcţie de caz) şi aportul hidric corespunzător, au condus la creşterea eficienţei tratamentului alopat, refacerea rapidă a animalelor şi reducerea recidivelor la zero.
5.Aditivii furajeri (Guaitoli Andreea, Daniela Mitroi), Simpozion al Cercului de nutriţie, aprilie 2004.
Rezumat
Principiul de la care a plecat acest studiu a fost stabilirea corelaţiei dintre:conceptual de sănătate – utilizare aditivi furajeri. Pentru realizarea scopului propus, s-a întocmit o clasificare a aditivilor folosiţi în alimentaţia animalelor şi o prezentare a acestor produse existente pe piaţa românească.
Alte aspecte importante abordate au fost: rolul aditivilor în sănătatea animalelor, legislaţia în domeniu precum şi modul de etichetare a aditivilor sau/şi a furajelor care conţin aditivi.
6.Ecologic-organic-biologic (Teodorescu Raluca, Violeta Simion), Simpozion al Cercului de nutriţie, aprilie 2004.
Rezumat 
Studiul a urmărit stabilirea pricipiilor agriculturii şi alimentaţiei ecologice a animalelor, prezentarea reglementărilor legislative privind producerea, transformarea, etichetarea şi comercializarea alimentelor produse prin agricultura ecologică, condiţiile de a fertilizare naturală a solului, metodele şi tehnicile specifice acestui proces.
S-au prezentat de asemenea, principii privind selectarea şi ameliorarea animalelor, furajele recomandate în alimentaţia acestora şi caracteristicile nutriţionale şi organoleptice ale alimentelor provenite de la animale. Alte aspecte importante abordate au fost: modul de etichetare al produselor ecologice, importanţa şi beneficiile agriculturii şi zootehniei ecologice precum şi perspectivele acestora în România.
7.Tipuri de hrană în alimentaţia peruşilor (Zaharia A., Daniela Mitroi, Violeta Simion ) Simpozion al Cercului de nutriţie, mai 2004.
Rezumat 
Peruşii sălbatici sunt păsări granivore şi omnivore care se hrănesc cu grăunţe, seminţe şi insecte, spre deosebire de cei crescuţi în colivie sau volieră care sunt de regulă granivori. Datorită capacităţilor de văz, gust şi într-o oarecare măsură miros, au obiceiul de a-şi alege tipurile de alimente din melanj sau din natură, motiv pentru care ajung deseori la dezechilibre nutritive.
Cercetarea a urmărit identificarea celor mai bune nutreţuri pentru alimentaţia peruşilor şi a papagalilor şi alcătuirea a două reţete de amestecuri de semiţe: seminţele germinate şi pateul. Aceste reţete, pe lângă valoarea nutritivă mai ridicată comparativ cu furajele componente, au avantajul că impiedică alegerea anumitor seminţe din melanj, de către peruşi.
Amestecul de seminţe germinate s-a obţinut din cereale (mei roşu, mei galben, ovăz, falaris şi dughie) şi din boabe de leguminoase (mazăre şi linte). La amestecul de nutreţuri administrate sub formă de pateu s-au folosit: 65% cereale (mei galben, mei roşu, dughie şi ovăz decorticat), 25% legume şi fructe (morcov, fasole verde, măr şi banană), 7% alte surse de proteină vegetală (făină de hrişcă) şi animală (lapte praf) şi 3% săruri minerale (făină de scoici, calciu furajer).
8.Analiza unor produse comerciale pentru alimentaţia rozătoarelor (Moscu A., Violeta Simion), Simpozion al Cercului de nutriţie, mai 2004.
Rezumat
Studiul a fost propus de către unul dintre producătorii de amestecuri de furaje pentru animalele de companie, de la noi din ţară , în vederea evaluării potenţialului nutritiv al acestuia. Produsul a fost evaluat sub aspectul structurii amestecului, compoziţiei chimice şi testării pe animalele la care este recomandat. În urma analizelor efectuate s-a constatat că deşi furajele componente ale amestecului şi structura acestuia este specifică rozătoarelor (cereale 75,43%, lucernă 10,01%, floarea-soarelui 9,31% şi impurităţi 0,36%), din punct de vedere al compoziţiei chimice, cantitatea de grăsime depăşeşte de două ori norma pentru acest parametru.
Efectul acestei compoziţii a fost observat şi la lotul de animale hrănite cu produsul analizat, a căror GV a fost de 9,60g comparativ cu lotul martor la care GV a fost de 6,57g, normală pentru specia analizată. De asemenea, se impune modificarea granulaţiei la peletele de premix întrucât, în varianta prezentată, nu sunt consumate de către animale precum şi o suplimentare a ponderii nutreţurilor verzi sau fibroase cu cca. 5%. |
